Sub acoperire...

Aceeași?!

2012-01-04T16:32:00.000+02:00

Ce este fericirea?
E o întrebare pe care ne-o adresăm de foarte multe ori, dar nu întotdeauna reușim să găsim un răspuns potrivit. Fericirea este o stare particulară. Fiecare înțelegem altceva prin acest cuvânt.
E un exercițiu interesant de a spune cuvântul ”fericire”, apoi să observăm care este prima imagine care ne apare în minte: un loc, o persoană, un lucru…
Fericirea durează? E o stare care poate fi prelungită la nesfârșit?
NU! E un moment sau mai multe momente în care suntem mulțumiți, bucuroși, ne simțim învingători, mai presus de oricine și orice. Însă aceste momente trec, mai devreme sau mai târziu. Apoi o căutăm din nou…
Unde e? Unde a dispărut? O vreau înapoi!
Și de fiecare dată când o regăsim, e altfel, poate cu o intensitate mai mică sau mai mare… Și așa ne raportăm la ce am trăit în trecut, însă acea stare de fericire nu mai poate fi la fel…niciun sentiment nu îl putem asemăna cu ce-am trăit odinioară..TOTUL E ALTFEL!
Și dacă n-ar fi diferit, ar mai conta? Am mai dori să vedem ce urmează? NU!
Viața este o continuă surpriză care te uimește la fiecare pas, și de aici intervine și derivă frumusețea ei. Nimic nu ar mai avea vreun farmec dacă am ști că fiecare floare are același miros, că fiecare vară este la fel de caldă, că fiecare ploaie e la fel de rece, că fiecare sărut e la fel de dulce, că fiecare mângâiere e simțită în același mod…că fericirea e ACEEAȘI fericire.

In My Heart

2011-09-18T15:24:00.000+03:00

Need To Feel Loved

2011-09-18T15:14:00.002+03:00

Clipe

2011-09-18T14:53:00.000+03:00

World`s Apart

2011-09-18T14:50:00.000+03:00

Save The World

2011-09-18T14:48:00.002+03:00

Aparențe

2011-09-07T02:15:00.000+03:00

Noi, oamenii, tindem să arătăm ceea ce nu suntem.

Credem mai mult în ceea ce vedem, decât în ceea ce simțim.

Timpurile în care trăim ne sunt martore că aparențele primează. Nu mai contează ce simți, ce bagaj important de cunoștințe, trăiri, calități sau idealuri, porți în spate. Totul se rezumă la ce poți arăta..fizic.

Frumusețea este valoare. Însă am uitat să o căutăm altundeva decât ”afară”. Frumosul nu mai are același sens, nu mai are aceleași coordonate ca odinioară. Nici nu ne mai dorim să îl descoperim, ci să ni se ofere. Căutăm himere, vindem iluzii, ne compromitem, mințim, înșelăm ... pentru un singur scop...să păstrăm APARENȚELE.

Nu mai căutăm comori în adâncimi, ci la suprafață.

Am devenit trecători prin deșerturi fără oaze.

NEVOIE

2011-06-12T16:21:00.000+03:00

Necesitatea e ceva primordial in viața noastră. Avem nevoie de aer, de apă, de mâncare, de haine. Acestea sunt necesitățile de bază pentru a trăi. Din punct de vedere fizic, nu avem nevoie de foarte multe lucruri pentru a duce o viață normală în această lume. Însă totul se complică atunci când ne gândim, la necesitățile sufletului nostru.

De ce are nevoie sufletul nostru pentru a supraviețui?

Iubire, comunicare, societate, reușite profesionale pentru a ne satisface ego-ul, relații de prietenie ca să nu fim solitari, bucurii, surprize, sprijin, motivații, scopuri, finalități și lista poate continua la nesfârșit. Pentru sufletul nostru totul e atat de complicat și în același timp atât de simplu. Întrebarea este de ce nu suntem niciodată mulțumiți cu ceea ce avem, cu ceea ce suntem. Dacă fizicul nostru trăiește într-o lume atât simplă, de ce mintea și sufletul devin două coordonate care nu cunosc proporționalitatea? Mereu alergăm după lucruri materiale pentru a ne satisface sufletul. E un paradox, atât lexical, cât și semantic. Noi suntem antiteza propriei vieți.

Nu mai avem răbdare cu cei din jurul nostru, ne este greu să mai iubim, zâmbim din complezență, cântăm aceeași melodie care nu ne mai trezește nicio trăire, rutina și monotonia au devenit viața noastră, ne complacem în a ne plânge de milă în mod constant. Dar ceea ce ne-ar aduce împlinire e opusul tuturor acestor lucruri. În ciuda faptului că am înțeles de mult timp acest fapt, continuăm să găsim vinovați, pretexte care ne-ar putea elibera de povara vinei pe care o purtăm mereu, fără a ne trezi la realitate și de A ACȚIONA.

Suntem marionetele propriei minți diabolice care nu reușește să facă distincția dintre ceea ce suntem și ce am putea deveni doar prin simpla acțiune care ne-ar putea schimba viziunea, starea și, în final, viața. Dar e mai simplu să te prefaci că totul este bine așa cum e, că totul va deveni la un moment dat exact așa cum ne dorim, fără a realiza faptul că, de fapt, noi suntem cei care trebuie să lupte cu unicul dușman care se interpune mereu în calea noastră: NOI!

De ce avem nevoie noi?

De dinamică, de viața pe care am uitat să o trăim, de bucuriile mărunte pe care Divinitatea ni le oferă la fiecare pas, de floarea pe care am uitat să o mirosim, de cerul pe care nu-l mai vedem pentru că nu mai știm să privim în sus, de iarba peste care călcăm pentru că nu mai știm să privim în jos. Preferăm să privim înainte, insă am orbit pe parcurs și nu mai distingem nici măcar ceea ce se află în fața noastră.

Avem nevoie de noi pentru a regăsi umanitatea pierdută printre păpușile rătăcite pe trotuar.

Fii Tu, FEMEIE!, Silviu Petrache

2011-03-07T22:01:00.000+02:00

Fii tu!

Bucură-te de viața ta, femeie frumoasă,
fii tu cu ochii deschiși spre lumina ce-o simți în suflet,
Cu gura lipită de suflarea destinului ce ți-a șoptit la ureche
Iubirea mult visată din negura vremurilor.
Fii tu cu căldura trupului și învelește goliciunea deziluziilor
Ce te lasă pradă neîncrederii,
Fii tu cu sărutarea ta unduită pe chipul dorinței,
Încrede-te în puterea cunoașterii minții tale
Și lasă rațiunea să zburde pe meleagurile inimii
Pentru a te purta cu fruntea sus spre împlinirea cugetului,
Iar frumusețea ce o simți că se lipește de tine nu o alunga,
Ci o strânge la piept cu nădejdea că într-o zi
Vei deschide ochii și vei găsi lângă tine omul iubit.
Bucură-te de viață, femeie frumoasă
și adu-ți aminte de iubirile trecute cu nostalgia împlinirii
dragostei tale mult visate....
Fii tu, TE ROG!

Din înțelepciunea unui OM

2011-03-01T18:30:00.000+02:00

Ziua cea mai frumoasã? Azi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai usor? Sã greşeşti.
Greseala cea mai mare? Sã te autodistrugi.
Cauza tuturor relelor? Egoismul.
Cea mai mare înfrângere? Descurajarea.
Cel mai bun profesor? Copiii.
Prima necesitate? Sã comunici.
Ceea ce te face mai fericit? Sã fii util celorlalţi.
Misterul cel mai mare? Moartea.
Cel mai rãu defect? Proasta dispoziţie.
Cel mai rãu sentiment? Ranchiuna.
Cadoul cel mai frumos? Înţelegerea.
Calea cea mai rapidã? Drumul corect.
Senzaţia cea mai plãcutã? Pacea interioarã.
Refugiul cel mai fericit? Sã zâmbeşti.
Remediul cel mai bun? Optimismul.
Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.

Maica Teresa de Calcutta.

Ana Blandiana - Cuplu

2011-02-03T21:29:00.000+02:00

Unii te văd numai pe tine,
Alţii mă văd numai pe mine,
Ne suprapunem atât de perfect
Încât nimeni nu ne poate zări deodată
Şi nimeni nu îndrăzneşte să locuiască pe muchia
De unde putem fi văzuţi amândoi.
Tu vezi numai luna,
Eu văd numai soarele,
Tu duci dorul soarelui,
Eu duc dorul lunii,
Stăm spate în spate,
Oasele noastre s-au unit de mult,
Sângele duce zvonuri
De la o inimă la alta.
Cum eşti?
Dacă ridic braţul
Şi-l întind mult înapoi,
Îţi descopăr clavicula dulce
Şi, urcând, degetele îţi ating
Sfintele buze,
Apoi brusc se-ntorc şi-mi strivesc
Până la sânge gura.
Cum suntem?
Avem patru braţe să ne apărăm,
Dar eu pot să lovesc numai duşmanul din faţa mea
Şi tu numai duşmanul din faţa ta,
Avem patru picioare să alergăm,
Dar tu poţi fugi numai în partea ta
Şi eu numai în cealaltă parte.
Orice pas este o luptă pe viaţă şi pe moarte.
Suntem egali?
Vom muri deodată sau unul va purta,
Încă o vreme,
Cadavrul celuilalt lipit de el
Şi molipsindu-l lent, prea lent, cu moarte?
Sau poate nici nu va muri întreg
Şi va purta-n eternitate
Povara dulce-a celuilalt,
Atrofiată de vecie,
Cât o cocoaşă,
Cât un neg...
Oh, numai noi cunoaştem dorul
De-a ne putea privi în ochi
Şi-a înţelege astfel totul,
Dar stăm spate în spate,
Crescuţi ca două crengi
Şi dacă unul dintre noi s-ar smulge,
Jertfindu-se pentru o singură privire,
Ar vedea numai spatele din care s-a smuls
Însângerat, înfrigurat,
Al celuilalt.

Omul...Eminescu...

2011-01-16T20:15:00.002+02:00

A devenit o tradiţie ca în fiecare an, pe 15 ianuarie să avem o zi dedicată lui Eminescu, în care să recităm poezii...să aducem un omagiu celui ce este “Luceafărul poeziei româneşti”.

Despre Eminescu s-au scris multe, s-au auzit la fel de multe, s-au inventat şi mai multe lucruri. Se spune că dacă eşti curios să cunoşti o persoană, stai în preajma ei, cunoaşte-i mediul în care trăieşte, cercurile de persoane pe care le frecventează, cunoaşte-i obiceiurile. Nouă ne este imposibil să realizăm toate aceste lucruri, acum, pentru a-l cunoaşte pe Eminescu, însă suntem norocoşi că ne-au rămas câteva mărturii scrise care ne ajută să pătrundem şi mai mult în viaţa poetului, în opera sa, în sufletul lui. Astfel, adevărul îl ştiu doar cei care l-au cunoscut îndeaproape. Există câteva personalităţi ale culturii noastre care au fost în preajma marelui poet. Una dintre ele a fost Ion Luca Caragiale. Imediat după moartea lui Mihai Eminescu, în 20 iunie 1889, acesta publică în ziarul „Constituţionalul”, articolul „În Nirvana”, în care se regăseşte evocarea personalităţii poetului.

Caragiale scria: "Sînt peste douăzeci de ani de-atunci.... Eminescu... Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari negre; o frunte înaltă şi senină; nişte ochi mari - la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zîmbet blînd şi adînc melancolic. Avea aerul unui sfînt tînăr coborît dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare. Era un copil minunat. Avea doar 17 ani..

Aşa l-am cunoscut atuncea, aşa a rămas pînă în cele din urmă momente bune: vesel şi trist; comunicativ şi ursuz; blînd şi aspru; mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; aci de o abstinenţă de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieţii; fugind de oameni şi căutîndu-i; nepăsător ca un bătrîn stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! — fericită pentru artist, nenorocită pentru om!

Era, în adevăr, un om dezordonat, dar nicidecum viţios. În lumea asta mulţimea celor de rînd crede că plăcerile materiale ale vieţii sunt privilejul lor exclusiv şi că oamenii rari nu au voie să aibă şi defecte.

Avea un temperament de o excesivă neegalitate, şi cînd o pasiune îl apuca era o tortură nepomenită. Am fost de multe ori confidentul lui. Cu desăvîrşire lipsit de manierele comune, succesul îi scăpa foarte adesea... Atunci era o zbuciumare teribilă, o încordare a simţirii, un acces de gelozie, cari lăsau să se întrevază destul de clar felul cum acest om superior trebuia să sfîrşească.

Cînd ostenea bine de acel cutremur, se închidea în odaia lui, dormea dus şi peste două-trei zile se arăta iar liniştit, ca „Luceafărul lui — nemuritor şi rece".

Acest Eminescu a suferit de multe, a suferit şi de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodată: era un om dintr-o bucată, şi nu dintr-una care se găseşte pe toate cărările.

Generaţii întregi or să suie cu pompă dealul care duce la Şerban-vodă, după ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme, şi o bucată din care să scoţi un alt Eminescu nu se va mai găsi poate. Să doarmă în pace necăjitul suflet!”

„Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”. Titu Maiorescu

Eminescu a fost un om, mai întâi de toate. A fost un om care în ciuda diferitelor piedici pe care i le-a pus viaţa, a continuat cu zâmbetul pe buze, făcând ceea ce şi-a dorit: a scris. Şi a facut-o foarte bine, opera lui fiind recunoscută peste hotare. A publicat un singur volum de versuri, „Poesii”, la insistenţele lui Titu Maiorescu. Nu îşi dorea publicitate, recunoaştere, el avea plăcerea de a scrie fără lauri, laude sau premii. Astfel, putem învăţa o lecţie de viaţă fenomenală de la marele nostru poet: să încercăm să facem ceea ce ne place şi acel lucru să îl săvârşim cu seriozitate maximă, determinare, perseverenţă.

Viata vs Tren

2011-01-04T21:54:00.000+02:00

Avem timp...

2011-01-04T21:21:00.003+02:00

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc Ca sa pot sa fiu iubit.

Octavian Paller

O seară de iarnă...

2010-12-13T21:07:00.004+02:00

O seară de iarnă...
Un ceai fierbinte, melodii "melodioase" şi gânduri care se lovesc de ziduri.. În ciuda frigului năprasnic care s-a lăsat peste oraş, există căldura amintirilor frumoase care parcă îşi fac loc în aceste seri reci..
E ciudat cum serile de iarnă devin seri de meditaţie. Niciun anotimp nu ne oferă asemenea momente când putem fi mai aproape de noi decât oricând. Sunt clipe de "spovedanie" sufletească, clipe în care putem fi doar cu...noi înşine, să facem bilanţuri sentimentale, să încheiem contracte cu ego-ul nostru, să ne amintim tot ce-a fost şi să privim spre ce va fi... Se spune că acestea reprezintă realitatea noastră interioară, acea realitate pe care n-o împărtăşim nimănui, pe care n-o recunoaştem decât în situaţii-limită. Sau poate e o realitate pe care nu dorim să o recunoaştem ca fiind proprie, negând până ajungem să credem în negare.
Seri reci...clipe de singurătate pe care, totuşi, le agreăm; chiar ajung să ne încânte şi ajungem la o oarecare împlinire fugitivă a fiinţei noastre. Ne oferim posibilitatea să zburdăm prin nebănuitele colţuri întunecate ale minţii şi sufletului pentru a regăsi, poate, ceea ce credeam uitat...
Finalul serii reci -- un zâmbet cald.. de speranţă, de încredere ...

Ce bine că eşti ...

2010-09-18T20:30:00.003+03:00

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Nichita Stănescu

Natural

2010-08-15T22:32:00.007+03:00

Am pornit cu trenul spre Oltenia...

Verde...verde crud...

Totul e atât de energic, parcă toată vitalitatea se ascundea aici, spre Valea Jiului..Trenul îmi oferă atâtea prilejuri de a-mi bucura privirea cu natura care se desfăşoară în faţa ochilor mei. E un spectacol de culori vii, între care împărăţia cromatică o deţine verdele.
Limita dintre Cer şi Pământ pare atât de bine conturată.
Norii petrec într-un mod numai de ei ştiut. Parcă sfidează orice urmă de umanitate în jocul lor neliniştit. Câte un nor negru îşi face apariţia pe cer, parcă cerând socoteală celorlalţi, impunându-se prin prezenţă.
Soarele îşi revarsă razele peste această împărăţie a naturii. Acesta intră la un moment dat în jocul norilor, bucurându-se şi el de vitalitatea pe care o oferă umanităţii.
Munţii se ridică, maiestuoşi ca nişte regi care domnesc peste regatul verde. Sobrietatea acestora se observă printre ramurile dese ale copacilor, impunând respect oricărei vietăţi care îi zăreşte.
Trenul încearcă să îşi facă loc printre toate minunăţiile naturii înfăţişate fiind ca un ghid pentru călătorul care pribegeşte prin lume.

Fată dragă, nu fi tristă...

2010-07-14T11:56:00.008+03:00

14 iulie 2010

...o dată care va rămâne mereu cu multă însemnătate pentru melomanul român.. la aceeaşi dată în anul 1967 se năştea o fiinţă al cărei viitor strălucit se cunoştea probabil undeva...dar peste 43 de ani ... poate nu şi-a mai dorit mai mult decât a realizat..şi ne-a părăsit..
Sufletul unui om e atât de profund şi în acelaşi timp bizar...dar pe lângă suflet, mintea umană e de un mister care nu poate fi niciodată descoperit cu adevărat, poate doar bănuit..
Nefericirea sau neîmplinirea ne poate duce spre porţi nebănuite ale întunericului care pentru mulţi dintre noi...pot fi la un moment dat..."porţi ale Luminii"..
Mădălina a dorit poate să ne ofere într-adevăr "09 Mădălina Manole"... de care nimeni n-ar fi bănuit că ar putea ...pleca ...
Gesturile noastre, chiar şi cele mai necugetate...ne poartă spre eliberare...
Unii înţeleg eliberarea în moduri frumoase, alţii ...plecând...în alte lumi...

Mădălina, Dumnezeu să te ierte...

Odihneşte-te în pace!..

Către izvor..

2010-07-05T19:17:00.004+03:00

"Când eram încă tânără ... am citit la un moment dat un poet englez, iar o frază de-a lui m-a impresionat în chip deosebit: Fii ca un izvor care se revarsă, iar nu ca un bazin plin mereu de aceeaşi apă. Am crezut totdeauna că afirmaţia lui era greşită: este primejdios să te reverşi, pentru că poţi inunda zone unde trăiesc persoane iubite, pe care putem să le înecăm cu dragostea şi cu entuziasmul nostru. Am căutat atunci să mă comport toată viaţa ca un bazin, nedepăşind niciodată limitele pereţilor mei interiori." (Veronika se hotărăşte să moară, P. C.)

Majoritatea dintre noi încercăm să nu depăşim aceste "limite ale pereţilor" din diferite motive: teamă, prejudecăţi, comoditate, resemnare sau poate ne complacem între aceşti "pereţi" care ne oferă o anumită siguranţă. Însă visăm la o viaţă sau la un mod de a trăi diferit de ceea ce avem şi uităm de plăcerile noastre, de idealurile pe care odinioară le aveam, uităm.. Dar ele rămân undeva în adâncul sufletului şi uneori, sub un clar de lună, pe o stradă pustie şi întunecată, revin în mintea noastră, iar cu un zâmbet fad le înlăturăm de teamă să nu ne insufle o dorinţă ascunsă şi să ne împiedice în a ne continua mersul în cotidian.

Ce s-ar întâmpla dacă toţi am lupta pentru a obţine ce ne dorim?

Oare am deveni mai egoişti decât suntem?

Mai răi?

Mai meschini?

Mai invidioşi?

Mai avari?

Întrebările rămân deschise ....însă noi vom rămâne închişi între aceiaşi pereţi..

Andain - Time

2010-04-11T16:05:00.002+03:00

Azi .....NU!!!!

2010-03-20T15:44:00.002+02:00

Dragoste, Edith Södergran...în interpretarea mea

2010-03-09T21:32:00.005+02:00

Scrisori de dragoste, Leonid Dimov

2010-03-08T17:52:00.002+02:00

Vreau să-ţi vorbesc despre dragoste.
Ce poate fi mai interesant?
..........................................
Unii spun că dragostea este de mai multe feluri.
Nu e adevărat.
Dragostea este una şi indivizibilă.
Este adâncă.
Este delicată.
Este mai ales spontană.
Profunzimea, delicateţea, spontaneitatea însă nu pot fi singurele atribute ale dragostei.
Ele nu au nicio valoare dacă nu sunt strânse în
chinga statorniciei.
Mi-ai spus că mă iubeşti.
Dar dragostea ta este adâncă?
Să presupunem că eu aş fi un factor pasiv.
Adică n-aş face nimic ca să-şi stârnesc interesul.
Sunt sigur că m-ai uita în 5 minute.
De aceea fac pe paiaţa, fac versuri, scriu scrisori, creez împrejurări care
Te-ar putea scoate din ţâţâni, sunt când gelos, când nepăsător, când bun
Când rău, când mincinos, când sincer.
Şi dacă n-aş fi aşa?
Te-aş pierde fără doar şi poate (fără putinţă de întoarcere).

***********

O falsitate!..

2010-02-05T00:44:00.004+02:00

MORÁLĂ, morale, s.f. 1. Ansamblul normelor de conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate și a căror încălcare nu este sancționată de lege, ci de opinia publică;

Aceasta ar fi prima parte a definiţiei "moralei", aşa cum apare în DEX.

De ce sunt importante aceste norme?
Care este criteriul după care suntem judecaţi de "opinia publică"?
În ce moment suntem consideraţi nişte "nelegiuitori morali"?
De unde primim pedeapsa?
În ce constă ea?

ETC.

Sunt multe întrebări fără răspuns în legătură cu acest subiect. Aşadar le-am putea numi "interogaţii retorice", nu-i aşa? Poate ne-ar fi mai simplu să le acceptăm, ştiind că nu vom primi un răspuns clar de la nimieni, niciodată.

Este evident că există mai multe tipuri de răspunsuri la fiecare dintre întrebările adresate de mine. Dar unul dintre ele mi s-ar părea cel mai "spumos": "În loc să găseşti răspunsuri acestor întrebări care, de fapt, sunt un pretext pentru a nu respecta normele morale ale societăţii, mai bine ai trăi decent pentru a nu regreta mai târziu!"

:)

Mirobolant...nu?!

Aşa mă gandeam şi eu...

Şi totuşi, ce-ar fi să uităm pentru 5 secunde că facem parte din societate, că avem o datorie "morală" de a ne comporta ireproşabil şi să acceptăm că erorile noastre sunt rezultate ale neatenţiei, oboselii, încrâncenării, ale stress-ului, rutinei, monotoniei etc. Uitând, de statutul nostru care, în ultimul timp, a devenit atât de important..reputaţia care este un lucru crucial în devenirea noastră ca "stâlpi ai societăţii"...poate am reuşi să fim noi înşine..poate am reuşi să ne cunoaştem, aruncând masca ...aceea care mereu ne acoperă şi care evoluează mai târziu în nenumărate măşti....

Ce frumos ar fi totul!

Ce simplu ar fi!

Dar nu, mereu vom alege calea cea mai dificilă, e o plăcere pentru noi să devenim "sclavi ai moralei şi ai societăţii". Ne este teamă de propriile noastre alegeri, intuiţii, sentimente..şi ne complacem să trăim cu cineva care ne aduce un zâmbet pe faţă, din când în când, decât să îl alegem pe cel care ne face "să râdem cu gura până la urechi"..... doar pentru că nu este moral!

Şi uite aşa, intrăm într-un cerc vicios, în care ne învârtim, fără scăpare, dar avem tupeul şi neruşinarea să spunem că avem "o viaţă complicată". Da o avem! Deoarece nu avem curajul de a ne trăi viaţa exact aşa cum simţim..

Şi pentru toate astea ni se oferă PEDEAPSA.. cea pe care ne-o oferim ca SENTINŢĂ...suntem proprii noştri judecători...cei mai aprigi, severi, nemiloşi cu viaţa pe care, de altfel, o trăim în fiecare zi...

O falsitate!!!...

:)

SPERANŢA

2010-01-27T19:22:00.003+02:00

A aparut ceva, din senin, dar e aici
Ma cuprinde, mă sufocă, îmi dă speranţă
Totul se învarte ca într-o lume plină de mimi
Stăm, ne uităm, nu înţelegem dar continuăm sa traim

În acelaşi joc ciudat suntem ca nişte păpuşi cu sfori
Ne mişcăm, gesticulăm,râdem precum nişte săraci actori
Simţim, pierdem, dobândim, regăsim
Totul în această lume plină de mimi.

Se anunţă o zi banală ca oricare alta
Din senin o fărâmă de lumină se revarsă
Peste viaţa unui nefericit cu suflet de gheaţă

La vederea razei care-l orbea pe neaşteptate
Statu, se gândi să vină de la sine toate
Dorind doar a simţi din nou proaspătul aer
Al unei miresme de primăvară demult uitată. (Dan Băcilă)

Secundele...

2009-09-23T20:18:00.002+03:00

La început nu ştiam,

C-am s-ajung să te iubesc,

Iar acum când se întamplă iar,

Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc.

Timpul vreau în loc să-l ţin să nu te pierd,

De dorul tău să nu suspin să nu alerg

Iar când voi auzi numele tău să ştiu că sunt a ta.

Secundele sunt ca nişte vise

Când orele le petrec cu tine

În nopţile cu noi doi

Şi iubire până-n zori;

Secundele sunt ca nişte vise

Când orele le petrec cu tine

În nopţile cu noi doi

Şi iubire-aprinsă până-n zori.

La-nceput nu credeam

Ca poţi iubi mai mult de-o zi,

Nu credeam că-ntr-un sărut

Viaţa-ntreagă poate fi.

Timpul vreau în loc să-l ţin să nu te pierd

De dorul tău să nu suspin, să nu alerg

Iar când voi întalni privirea ta să ştiu că eşti a mea.

Secundele sunt ca nişte vise

Când orele le petrec cu tine

În nopţile cu noi doi

Şi iubire până-n zori;

Secundele sunt ca nişte vise

Când orele le petrec cu tine

În nopţile cu noi doi

Şi iubire-aprinsă până-n zori.

Depărtare vs. Uitare

2009-09-22T19:42:00.003+03:00

"Ochii care nu se văd, se uită...

Nu prea cred să fie-adevărat,

M-au privit cândva doi ochi în suflet

Şi adânc în ei m-au îngropat."

(P. Zadnipru)

O fi adevarat?!

Departarea si uitarea..Sunt ele sinonime in limbajul sufletului?

Unii ar spune DA, eu spun NU ...

"a UITA" este echivalent cu a distruge, a omorî...omorâm tot ce am trăit la un anumit moment..şi atunci de ce depărtarea ar aduce uitarea dacă momentele frumoase rămân oricâţi kilometri ar fi între noi...

Se spune că amintirea reaprinde flacăra pasiunii...trebuie doar să retrăim un moment, trebuie doar să resimţim parfumul care ne-a trezit atâta din latenţă...trebuie doar să privim în adâncurile noastre să căutăm acea portiţă lasată deschisă..să regăsim ..să readucem la viaţă tot ce era fără suflare...

Dar pentru toate acestea e nevoie de doi...nu putem lupta singuri..sau ...luptăm până la un moment dat ..dar când vom observa că lupta e în zadar, ne retragem ....pierdem speranţa, flacăra care ne ţinea iubirea aprinsă...si apoi..luminiţele care veghează inima...se sting rând pe rând...până când o beznă deasă se aşterne peste lumea noastră sufletească...şi acea beznă se transformă într-o ceaţă tot mai abundentă ...până când nu mai distingem acel sentiment care ne-a surprins de atâtea ori..acel sentiment care ne încărca mereu cu o energie puternică...când credeam că nimeni şi nimic nu ne va putea învinge..

Astfel, nu e vorba de distanţe, limite sau constrângeri, totul se rezumă la puterea, voinţa, determinarea de a păstra acel sentiment, acea stare de beatitudine, de euforie sentimentală...

Dacă noi renunţăm...cu motiv sau cu pretexte...totul este PIERDUT...şi va rămâne pentru totdeauna..

S.O.S - IUBIREA, de Andrei Cucu

2009-08-31T15:37:00.004+03:00

Săruţi pasul acela
umbra tăcerii
parfumul ei şi pasul acela

dintr-o pierdută îmbrăţişare
şi dorul de ea
şi lacrima aceea fierbinte
te ucid te disperă

......fericirea te sugrumă
adoarme liniştită pe suflet
iar tu
tu te naşti în secunda aceea

îndragostit
când moartea dă frâu naşterii
când inima plânge....

când inima plânge
melancolia ta nu mai adasta ţărmuri
...te striveşte de-un zambet
în ciuda iubirii
a inimii şi-a paşilor
îndrăgostiţilor
te văd şi nu mi-e teamă
voi iubi şi eu o muză
voi pieri în ameţitoare chinuri
şi eu...
şi nu mi-e teamă
să gust din amarul eternelor lacrimi
atunci când inima plânge....

................................

Chin...
regret...
amintire...
durere...
lacrimi...
melancolie...
tristeţe...
plecăciune....
rugă...
îngenunchiere...
disperare...
speranţă...
suspine...

Ale noastre toate...
le vom trăi atunci la primul sărut
dar până atunci
o..până atunci vreau să dorm
la umbra inimii tale
şi pas cu pas
în vis

te voi culege pentru mine
să te am în oglinda
eternităţii.

Într-o vară..

2009-08-28T23:34:00.004+03:00

Vara 2009 ajunge uşor, uşor spre final..

Ca fiecare dintre aceste veri fierbinţi, nici aceasta n-a scăpat de arşiţa şi de soarele care uneori punea, parcă, stăpânire pe propria fiinţă, prinzându-ne într-o capcană fatală.. iar singurul "erou" sau singura "eroină" era un cub de gheaţă, o cupă cu îngheţată sau simpla apă rece ... ce ciudat..

Şi totuşi, ne rămâne o amintire dulce a verii toride ...

Vacanţă, concediu, timp liber, distracţie, şi mulţi alţi termeni care pot fi asociaţi cu

VARA 2009..

Mai sunt 3 zile..şi totul se sfârşeşte...ne întoarcem spre monotonia şi rutina binecunoscută..care, paradoxal, ne aşteaptă cu atâta nerăbdare, spunându-ne parcă: "tot aici ai revenit!", cu o satisfacţie diabolică..

Şi ce frumos a fost...

Întâlniri pe înserate,

buze dulci,

flori,

verde,

un pârâu rece,

mirosul de lemn proaspăt,

dimineţi însorite,

o ploaie caldă,

îmbrăţişări tandre,

săruturi..suave,

priviri eterne,

zâmbete puerile,

mângâieri,

melodii melancolice,

.....şi atâtea amintiri minunate....

VARA 2009....

ACEL CEVA

2009-06-08T21:27:00.004+03:00

Fiecare dintre noi visează la o relaţie de amor în care totul să meargă bine.

Dar oare ce înseamnă asta?

Pentru unii dintre noi, categorie în care mă includ, în relaţia pe care ne-o dorim trebuie să existe un partener care să ne înţeleagă atunci când suntem indispuşi, atunci când vrem să ne păstrăm independenţa alături de el/ea, atunci când suntem supăraţi şi avem nevoie de un umăr, o îmbrăţişare sau pur şi simplu o mângâiere... Fiind mai atenţi observăm că nu cerem foarte mult sau imposibil de realizat, dar paradoxal ESTE greu de oferit... la un moment dat. Motivul? Nu e numai unul...mai multe motive care uneori devin pretexte sau doar vorbe.. stress-ul, oboseala, nervozitatea, problemele de orice natură şi am putea continua această listă lungă.

Invocăm pretexte pentru a scăpa de responsabilitatea sau de asumarea unor greşeli, unor jigniri, atitudini "nesănătoase"..

Toate acestea şi multe altele ajung să ne conducă şi implicit, să ne guverneze relaţia cu partenerul/partenera, ajungând să nu mai înţelegem ce anume a cauzat o anumită ruptură, o lipsă a ceva ce aveam din belşug la început. Acel ceva = clipa frumoasă, pe care ne e greu să o retrăim pentru că nu mai ştim să o găsim..

Şi uite aşa se sfârşesc frumoasele relaţii dintre oamenii care formau perechile invidiate de alţii..

Iubirea învinge totul...

2009-05-27T21:15:00.004+03:00

Zilele trecute, căutând ceva, "am dat" peste un site, http://www.fistichiu.ro/ , unde mi-a atras atenţia un post cu acest nume. Mi-am dat seama că părerile mele despre iubire, general vorbind, corespund cu cele ale "adminului" care a scris aceste rânduri. Aşa că m-am gândit să îl ofer mai departe şi altora....

Zicala ne duce cu gândul la celebrul poet Vergilius, care spunea că "Dragostea învinge totul şi noi ne lăsăm învinşi de ea" şi se referă la puterea şi entuziasmul care ne cuprind când iubim.
La iubire, ca şi la fotbal, se pricepe toată lumea. Toţi avem o părere despre ea, o privim sub diferite feluri. Educaţia, experienţele trecute, mediul, felul de a gândi, toate acestea fac ca fiecare să aibă o percepţie unică asupra iubirii. Pentru a înţelege iubirea, trebuie în primul rând să fim plini de iubire. Iubirea nu poate exista ca un monolog, ea fiind un dialog armonios.
Pentru romanticii visători, iubirea este o forţă misterioasă care pune stăpânire deodată, pe neaşteptate, un sentiment de extaz trăit doar o data în viaţă. Iubirea este o problemă care implică doar inima, este ceva care nu poate fi înţeles, ci numai trăit.
Dragostea este singura cale spre a accede în cunoaştere, în aspiraţia spre absolut. Atingerea absolutului este fericirea supremă, iubirea capătă dimensiuni sacre, energia şi forţa acestui sentiment pot face "minuni".
Dragostea este singura soluţie de supravieţuire spirituală care să învingă timpul şi să eternizeze simţirea umană. Accesul la iubire are valoare supremă, conferind sens profund existenţei umane; numai iubirea poate eterniza sufletul omului, pe când absenţa ei l-ar veşteji.
Cu alte cuvinte, iubirea este un sentiment materializat, stare sufletească ce capătă puteri demiurgice asupra sensibilităţii omului, înălţându-l în centrul lumii care, la rândul ei, se reordonează sub forţa miraculoasă a celui mai uman sentiment.
A te indragosti poate fi o experienţă de o frumuseţe unică, fără îndoială, sentimentul de iubire fiind încărcat de puritate, de candoare şi gingăşie, şi, altfel spus, "dureros de dulce", dezvăluind trăiri nebănuite.
Fiecare caută acea iubire care depaşeşte dragostea şi ura, fiecare dintre noi este în căutarea iubirii. Dacă nu, vom fi lipsiţi de cele mai mari bucurii ale vieţii, vom fi lipsiţi de tot ceea ce este cu adevarat valoros. Pasiunea şi forţa pe care ni le dă iubirea în goana de zi cu zi, ne călăuzeşte pe cărările adesea întortocheate ale sufletului. Astfel, lumea devine mai strălucitoare, mai plină de culoare, mai caldă, mai plină de sens.
Poveştile şi legendele care ne "hrănesc" ne arată că, până la urmă, dragostea învinge totul... ca un nor care vrea să-şi reverse ploaia, ca o floare care vrea să-şi împrăştie parfumul...

Când ai nevoie de dragoste - Mircea Cărtărescu

2009-04-28T23:17:00.003+03:00

Când ai nevoie de dragoste
Când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

Fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă; nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

Dar nu mai sper nimic.
nu primeşti dragoste când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pământ nicio femeie nu te cunoaşte.

Valoare...

2009-03-20T16:35:00.004+02:00

"Ideea valorii este foarte relativă, căci fiecare o măsoară după interesul său." (Mihai Eminescu)

Ce este până la urmă valoarea?!

asta ne întrebăm cu toţii la un moment dat, mai ales atunci când observăm că totul în jurul nostru este superficial, este dezolant..şi totuşi.. ce este valoarea?

Pentru unii dintre noi, valoarea reprezintă o carte din care am reţinut o frază, pentru alţii e o melodie care ne-a trezit din melancolia sau plictisul cotidian, un articol care ne-a făcut să înţelegem mult mai bine un aspect social, o piesă de teatru, un film....sau altceva... însă nu putem pune VALOAREA doar pe seama artei...

Valoros este, de asemenea, un om care a găsit puterea de a lupta cu toate obstacolele pe care le întâlneşte zilnic, un om care iubeşte, un om care zâmbeşte, un om care munceşte fără a protesta.... Poate vă întrebaţi de ce ar fi aceşti oameni valoroşi... este foarte simplu ..ei au izbutit să cunoască frumuseţea sacrificiului care, după cum ştim, naşte comori, naşte lucruri frumoase...

Şi bine spune poetul nostru, în afirmaţia sa, ideea VALORII este relativă.. De ce? Pentru că suntem o mare, un ocean de oameni construiţi pe baza unor caractere diferite...iar ce mie mi se pare valoros, nu este suficient pentru tine...şi am putea continua la nesfârşit...

Valentini şi Valentine

2009-02-12T19:29:00.005+02:00

''Vineee...

Ce vine?!

Cum ce?!

Valentine's Day!!!!!!

Aşa, şi?''

Cam acesta e dialogul care se poartă mai nou.. De ce? Simplu! Pentru că aproape nimeni nu se mai oboseşte cu astfel de evenimente preluate din 'ţări străine'. Un alt motiv ar fi că dragostea nu se mai arată de mult timp persoanelor dragi...nu e 'trendy'!! 'Mda'... ar spune unii ... Alţii motivează: 'Dragostea o demonstrezi în fiecare zi, nu neaparat la ocazii de genul..' Dar aceştia nu cred că ştiu ce înseamnă sentimentul şi e de ajuns să folosească acelaşi clişeu.. Nu ?!

Păreri şi păreri... Pe de altă parte e o perioadă în care se fac vânzări impresionante, totuşi, pentru anumite categorii de produse: bomboane de ciocolată, flori, animăluţe din pluş etc.

Prin urmare... Happy Valentine's Day!!!

Vise vs. Visuri

2008-10-26T15:14:00.003+02:00

Dacă tot am amintit de subiectul "viselor", mă gândeam că mulţi dintre noi ezităm în ceea ce priveşte folosirea corectă a pluralului în cazul cuvântului VIS. Astfel, mă simt datoare să explic diferenţa dintre VISE şi VISURI.

În momentul în care punem la îndoială propriile cunoştinţe despre semnificaţia unor cuvinte, suntem tentaţi să apelăm la DEX-ul pe care îl deţinem (sau nu) în bibliotecă pentru a elucida "misterele" semantice. Dar nu întotdeauna acest dicţionar ne informează în mod plauzibil. Acesta este şi cazul celor două cuvinte pentru care am iniţiat acest post ( Vise, Visuri).

Definiţia pe care o găsim în DEX este următoarea:

VIS, visuri, s.n. 1. Faptul de a visa; înlănţuire de imagini, de fenomene psihice şi de idei care apar în conştiinţa omului în timpul somnului. ♢ Carte de vise = carte care cuprinde semnificaţia profetică a visurilor. ♢ Loc. adj. De vis = propriu visului; fig. extrem de frumos, de necrezut, ireal. ♢ Loc. adv. Ca prin vis = vag, confuz. ♦ Fig. Atmosferă, imagine, frumuseţe ireală. 2. Reverie, meditaţie, visare. 3. Fig. Iluzie deşartă; gând, idee, aspiraţie irealizabilă. ♦ Dorinţă arzătoare. ♢ Expr. A-şi vedea visul cu ochii = a-şi (sau a i se) îndeplini cea mai arzătoare dorinţă, a-şi (sau a i se) realiza tot ce şi-a propus. [Pl. şi: vise] – Lat. visum. Sursa: DEX '98

Din această definiţie nu putem diferenţia cele două variante ale pluralului, dimpotrivă, dilema este şi mai mare deoarece se acceptă şi forma VISE. Mai mult de atât, formele VISE şi VISURI sunt chiar introduse în acelaşi enunţ, denotând faptul că reprezintă unul şi acelaşi lucru --VISE/VISURI - IMAGINI CARE APAR ÎN TIMPUL SOMNULUI.

Iată şi explicaţia pe care o căutam:

vise(imagini în somn)/visuri(aspiraţii) DOOM 2 Ediţia 2005

P.S.: DEX - Dicţionarul Explicativ al Limbii Române

DOOM2 - Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, DOOM pentru ediţia I (apărut în 1982), DOOM2 pentru ediţia a II-a, este un dicţionar publicat de Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti” al Academiei Române.

În lumea viselor

2008-10-26T10:03:00.007+02:00

Aproximativ şase ani din viaţă ne-o petrecem visând.

Vei fi surprins să afli că nevăzătorii îşi "văd" visele, dar ele sunt din perioada de dinainte de a-şi pierde vederea.

Veşti bune pentru cei care sforăie. Nu vei putea visa în timp ce sforăi.

Dacă renunţi la fumat, pregăteşte-te pentru nişte vise lungi şi intense.

Copiii de până la trei, patru ani nu visează niciodată despre ei înşişi.

Barbaţii au mai multe vise cu bărbaţi, spre deosebire de femei, care visează în mod egal, atât femei cât şi bărbaţi.

Dacă încerci să-ţi aduci aminte visul după 10 minute de la trezire, aproximativ 90% din vis va fi uitat.

Visele sunt importante pentru sănătatea ta, de aceea dacă nu visezi, poate fi semnul lipsei de proteine, sau a unei probleme de personalitate.

Aproape o treime din viaţă este trăită în timpul somnului, prin intermediul viselor. Mulţi oameni spun că nu visează, dar de fapt toţi oamenii visează.

Studiile au arătat că activitatea cerebrală este mai intensă în timpul somnului decât când suntem trezi.

Visăm în medie aproximativ o oră, două pe noapte şi putem avea între patru şi şapte vise.

În Roma antică, visele importante erau analizate şi interpretate în cadrul Senatului.

Mircea Cărtărescu, Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli

2008-05-25T15:12:00.001+03:00

Am fost într-o vreme, pe când viaţa începuse să mi se pară atât de cenuşie încât
nu mai merita trăită, un maniac al jocurilor pe computer. Timp de vreun an de zile am avut nevoie de doza zilnică de virtualitate: îmi făceam toate treburile pe fugă, renunţasem la mâncare şi la somn şi îmi tremurau mâinile după claviatură şi mouse[…]
Pe lângă multe alte efecte de adâncă alienare, jocurile de acţiune şi strategie mi-au schimbat, în acea vreme nu tocmai îndepărtată şi nici tocmai cu desăvârşire
încheiată, însăşi ideea despre om, despre trup, despre felul cum arată şi funcţionează bucata asta complicată de materie care ascultă – parţial- de voinţa noastră.[…].
Dar ceea ce deosebeşte esenţial vieţile noastre virtuale de cele reale este miraculoasa şi binecuvântata putere de a da „Save”. „Salvează, tati, salvează!” îmi
spune fiică-mea, alarmată, din două în două minute, de câte ori mă priveşte jucându-mă. „Jucându-mă?” Nu: trăindu-mi viaţa virtuală, cea în care sunt erou, în care n-am nevoie de prietenie, dragoste sau fericire, cu o intensitate cum n-am trăit niciodată în „lumea cea comună”. Inaintea fiecărei confruntări decisive „salvez”. Dacă pierd, dau timpul înapoi de unde am salvat şi-mi îndrept greşeala. Altfel, rareori aş putea încheia un joc. Dacă, vreodată, aş fi consultat de autorul jocului în care trăim cu toţii şi aş putea să sugerez o singură îmbunătăţire a lui, asta aş îndrăzni să cer:
„Doamne, dă-ne, măcar de câteva ori în viaţă, puterea de a folosi comanda Save!”, de a da timpul înapoi, de a şterge remuşcarea, suferinţa, răul provocat altora, de a repara ireparabilul. [...]

CUVINTE..

2008-05-25T14:59:00.002+03:00

Cuvinte ce zburdă prin mintea obosită..
Le iau, le separ şi le trec ca prin sită..
Le aşez confortabil în expresii..
Le umplu cu sensul din mine..
Devin brusc seci şi murdare..
Devin brusc mult mai clare..
Cuvinte oarecare..cuvinte precare..

NonSens

2008-04-06T21:47:00.004+03:00

Ce ne face pe noi să fim diverşi unul de altul?Cine ne dă nouă dreptul de a judeca? Oare cine ştie ce e bine şi ce e rău?
sunt atâtea întrebări .........Cine poate să îmi dea un răspuns la atâtea lucruri inexplicabile...nimeni...nimeni.....şi totuşi zi de zi ne trezim din somn cu aceeaşi speranţă în suflet, cu aceeaşi lumină în ochi....dar continuăm să refuzăm realitatea chiar dacă în profundul inimii ştim că, acel « CEVA » la care sperăm nu există......atunci de ce o facem totuşi? De ce preferăm a trăi în minciună şi aparenţe când, calea justiţiei şi adevărului sunt mult mai simple? Poate că suntem prea laşi pentru a face alegerea cea bună....sau a privi viaţa din mai multe puncte de vedere......Unii nu înţeleg că viaţa este o luptă neîncetată şi că destinul ni-l construim noi, chiar dacă uneori simţi că nu mai poţi sau nu mai ai pentru ce lupta, chiar dacă nu mai poţi privi înapoi, chiar dacă nu există IERI şi eşti sătul de aceleaşi vise pe care le ai în fiecare noapte, iar speranţa nu-ţi mai straluceşte în profundul inimii.....totuşi sunt singurele lucruri care te fac să mergi mai departe......singurele lucruri care iţi dau o motivaţie
sau te fac să crezi în ceva...chiar dacă privind în spate iţi vezi toate amintirile sau trecutul transformat în scrum şi nu înţelegi ....de ce ?....de ce toate acele sentimente frumoase din copilărie pline de armonie si dorinţă acum s-au transformat în cel mai mare coşmar ? ......fiecare dintre noi visăm sau credem în anumite lucruri care nu se ştie dacă se vor îndeplini vreodată, însă din asta ne tragem seva zilnic......dar ce vom face atunci când sufletul sau corpul nostru va refuza să mai creadă în ceva sau cineva?..da.. o altă întrebare la care iţi vei răspunde cu o alta şi aşa vei continua până când va veni acel moment când obosit de toate aceste lupte între rău şi bine, vei deveni un cub de gheaţă imun la sentimente, rece şi determinat acum poţi privi în jurul tău văzând tot răul ce se petrece fără a-ţi provoca vreo senzaţie ciudată ....dar nu mai poţi privi dincolo de fiinţa ta...sau nu poţi vedea că tot ce ai adunat o viaţă...amintiri, sentimente, vise, dorinţe se destramă particică cu particică lăsându-te gol şi insignifiant!!!

by Baia7ul_0K

Frumuseţe...

2008-04-06T20:58:00.005+03:00

Mulţi când pronunţă acest cuvânt se gândesc la perfecţiune, la chipuri angelice sau lucruri divine.....însă puţini reuşesc a privi dincolo de orizont, dincolo de aparenţe, dincolo de acel farmec năucitor....şi totuşi când ne aflăm în faţa ei ne lăsăm învăluiţi de acea vrajă puternică, plină de dorinţă şi pasiune ce duce la pierderea controlului fără a ne gândi o secundă la prejudecăţi sau lucruri mărunte ce ne impiedică a simţi acel fior minunat... extaziat te arunci în lumea viselor fără a te gândi o clipă ce te poate aştepta acolo....’’ACOLO’’, fiind acel loc minunat creat în mintea ta..o lume imaginară unde nimeni şi nimic nu te poate atinge...un loc sacru plin de armonie, speranţă şi lucruri sau obiecte ciudate care ne umple viaţa sau uneori ne provoacă un gol spiritual.... în acea lume minunată ai vrea sa rămâi o eternitate însă peste tot întâlnim aceeaşi problemă, ’’timpul’’.....cel ce nu iartă pe nimeni şi nimic...cel ce te face a privi în urmă fără voia ta ,a-ţi vedea suferinţa, amintirile plăcute sau momentele importante din viaţă .......Da, revii în acel loc pe care mulţi din jur îl numesc "Realitate’’...plin de vulgaritate, ironie şi lucruri dureroase iţi dai seama ca mergi din nou pe acel drum pe care nu l-ai ales dar ţi-a fost încredinţat fără de voie.......fără să pierzi o secundă începi a privi în jur ...dar vezi aceleaşi feţe efemere dar cu o expresie atât de comună....simţi cum teama iţi invadează sufletul imobilizându- ţi corpul, cu ochi reci şi privirea-n gol... iţi pui tot felul de întrebări banale...............

by Baia7ul_0K

Bizar..sau poate doar logic..

2008-03-23T21:36:00.002+02:00

Mergem pe stradă ...ne uităm în jur..ceea ce vedem ne creează o stare de nepăsare totală..

Peste tot doar figuri triste, dezamăgite, speriate parcă de tot ceea ce urmează mâine.. Ne întrebăm dacă ceilalţi ne văd exact aşa cum îi vedem noi pe ei...ne uităm într-o vitrină..şi privirea ni se opreşte asupra expresiei feţei..cu indiferenţa tipică observăm că ochii noştri nu mai au strălucirea pe care o aveau odinioară...oftăm..întoarcem privirea şi păşim mai departe pe trotuarul pe care ne prăbuşim în fiecare zi..

Ne simţim atât de singuri între atâtea persoane...parcă nici nu aparţinem acelei lumi devoratoare, necunoscute..dar totuşi care ne exasperează ...

..SINGURĂTATEA ...ea este unica alături de care ne simţim, paradoxal, cel mai bine, ne simţim în elementul nostru...bizar şi totuşi normal..

O plută şubredă...

2008-03-15T20:09:00.003+02:00

Ne mai întrebăm dacă merită să facem pasul mult visat ...CĂSĂTORIA...
Într-o lume dirijată de material, în care uităm de adevăratele valori şi reuşite...păşim spre o scară şubredă a acestei instituţii a căsătoriei..
Iată ce spune vestita romancieră PAM BROWN..

"Căsătoria este începutul unei întreprinderi. Teoretic vorbind, doi oameni au hotărât că se iubesc, se respectă şi au încredere unul în celălalt îndeajuns cât să-şi dorească a-şi petrece restul zilelor împreună. Vor construi astfel ceva ce, pentru cei din afară pare extrem de simplu, dar care, de fapt este extraordinar de complex - o arcă a lui Noe făcută să reziste pe orice vreme. În realitate, bineînţeles, oamenii dau greş în căsătorie din o mie de motive - şi deseori îşi petrec restul vieţii pe o plută şubredă, legată cu aţă. Însă orice ambarcaţiune va continua să plutească atâta vreme cât cei care au construit-o preferă să rămână pe ea, în loc să rişte compania rechinilor. O barcă poate fi doar un simplu mijloc de a supravieţui - sau calea spre o mare descoperire. Cursul ei poate fi haotic, reparaţiile la construcţia iniţială, frecvente şi pline de riscuri - dar dacă încă pluteşte, are, în pofida tuturor ciudăţeniilor, un aer sărbătoresc, un suflu plin de viaţă, răspândind o camaderie tihnită."

....orice relaţie ar putea fi definită astfel..dar oare până unde putem merge cu această plută şubredă?...care este talazul care o va cufunda? sau cum ne putem apăra de acest val ...valuri?

DOLCE ANGELO...

2008-03-15T19:18:00.004+02:00

http://www.youtube.com/watch?v=fHlDJbPgntQ

Atunci când pe cărările ascunse mă vei căuta,
Când noaptea nopţii vei dori să fie zi, mă vei striga,
Caută-n adâncul inimii şi-acolo eu voi fi…
Caută-n orice rază de soare…voi veni!

De-ai fi un înger, te-aş iubi

De-ai fi un demon, n-aş fugi!

Oricare-i preţul, voi plăti,
Să fiu cu tine..mereu, doar noi, noi doi …
Doar prin atingeri,doar prin suspine
Cu zorile de ziuă de iubire pline,
Fără de cuvinte sau regrete
Cu mângâierea ta, cu răsuflarea ta, cu tine!!!

D.C. ?

2008-03-14T16:07:00.002+02:00

Uneori viaţa ne aduce în faţa unor situaţii atât de incerte încât purtăm mereu pecetea întrebării "DE CE?", ca şi cum ar fi un laitmotiv al vieţii noastre. Ea ne însoţeşte de la primul până la ultimul pas, fără a primi un răspuns edificator. Dar, probabil, răspunsurile zac în noi, fără a le recunoaşte, fără a avea puterea de a le identifica.

Inconştienţa este ceea ce ne maschează comoditatea în fiecare clipă. Preferăm să alegem calea cea mai uşoară, ieşirea "pe uşa din spate", ca nişte indivizi speriaţi, ameninţaţi mereu de ideea "recunoaşterii". Întrebarea pune stăpânire pe gândurile noastre, ne lăsăm pradă ei fără a conştientiza că aceasta ne va suprima instinctul de "a trăi", ne va orbi claritatea şi ne va stinge speranţa. Ea capătă o personificare în fiinţa noastră, devenind un alter ego, care mai devreme sau mai târziu se va naşte sub altă formă..cea a deziluziei, cea a dezolării..fără a mai putea evada, devenind captivi în propria carapace, prizonieri fără o zi a eliberării..

şi totuşi... DE CE? PENTRU CE?.. întrebări..întrebări..

Now u r gone!!!

2008-01-13T15:12:00.000+02:00

BASSHUNTER - Now you’re gone

I realize my love for you was strong

And I miss you here now you’re gone

I’ve been waiting here by the phone with your pictures hanging on the wall

Is this the way it’s meant to be?

Only dreaming that you’re missing me

I’m waiting here at home

I’ll be crazy now you’re gone

There’s an empty place in my heart

It won’t alarm me it will break apart

It won’t heal, it never fades away

I’ll be thinkin’ ’bout you everyday

Sesiunea..vai de ea...vai de noi...eh si ce daca?! :D

2008-01-08T00:33:00.000+02:00

Si iata-ne la o noua sesiune de iarna...ce frumos! Mai ales pt noi care muncim si vrem si scoala in acelasi timp...vai de sesiunea noastra...ce mai conteaza? Cum am trecut anul trecut trecem si de sesiunea asta...de anu nu zic nimic inca :D nu ma pronuntz...Bafta fratziori si surioare...capu` sus..cola si cafeaua la indemana..si nu uitatzi TZIGARA (tutunul dauneaza grav sanatatzii...cui ii pasa?! :) in rest sanatate si nopti cat mai scurte pt invatzat, copiutze-n buzunare si ochii in spate :)) poop u...BAFTA!!!

Ion, Ioana, Ionel, Ionela, Ionutz....etc

2008-01-07T00:11:00.000+02:00

La Multi Ani tuturor care poarta nume derivate de la numele ION. Sanatate si virtute people.. Tot ce e mai frumos sa avetzi in aceasta zi si nu numai ..Poop u

We are ONE

2008-01-05T20:08:00.000+02:00

http://www.youtube.com/watch?v=py6vzbWJsCE

Didn't need to ask

Don't know the reason

Everything that I believe

Is right here

Not thinkin' bout tomorrow

Couldn't catch it if I tried

World is spinning too fast

So I'll wait 'til it comes to me

I am you

You are me

We are one

Take me in your arms

And flow through me

I'll flow through you

Steal my breath away

Cause I'm so moved by you

Deeper than I ever thought

Was possible, was possible, it's everything, oh

Difference between me and you

It's all in where your heart lies

And every day's another chance

So let's get it right

I am you

You are me

We are one

Take me in your arms

And flow through me

I'll flow through you

Did you lose yourself out there

Did you lose faith and give up

Don't turn away and hide yourself

Cause there's a friend to make along the way

We are the heartbeat and our souls speak

And all the beauty I have ever dreamed

Is right here in front of me, oh

I am you

And you are me

We are one

Take me in your arms

And flow through me

I'll flow through you

Un nou inceput..

2008-01-05T16:45:00.000+02:00

Acest inceput de an nu este cel mai bun ..dar poate pana la final va fi anul pe care mi l-am dorit..cine stie..nu stiu ce se va intampla si asta lasa loc sperantzelor, indoielilor si ...continuarii