SPERANŢA


A aparut ceva, din senin, dar e aici
Ma cuprinde, mă sufocă, îmi dă speranţă
Totul se învarte ca într-o lume plină de mimi
Stăm, ne uităm, nu înţelegem dar continuăm sa traim

În acelaşi joc ciudat suntem ca nişte păpuşi cu sfori
Ne mişcăm, gesticulăm,râdem precum nişte săraci actori
Simţim, pierdem, dobândim, regăsim
Totul în această lume plină de mimi.

Se anunţă o zi banală ca oricare alta
Din senin o fărâmă de lumină se revarsă
Peste viaţa unui nefericit cu suflet de gheaţă

La vederea razei care-l orbea pe neaşteptate
Statu, se gândi să vină de la sine toate
Dorind doar a simţi din nou proaspătul aer
Al unei miresme de primăvară demult uitată. (Dan Băcilă)

Faceți căutări pe acest blog