Secundele...

La început nu ştiam,

C-am s-ajung să te iubesc,

Iar acum când se întamplă iar,

Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc.

Timpul vreau în loc să-l ţin să nu te pierd,

De dorul tău să nu suspin să nu alerg

Iar când voi auzi numele tău să ştiu că sunt a ta.

Secundele sunt ca nişte vise

Când orele le petrec cu tine

În nopţile cu noi doi

Şi iubire până-n zori;

Secundele sunt ca nişte vise

Când orele le petrec cu tine

În nopţile cu noi doi

Şi iubire-aprinsă până-n zori.

La-nceput nu credeam

Ca poţi iubi mai mult de-o zi,

Nu credeam că-ntr-un sărut

Viaţa-ntreagă poate fi.

Timpul vreau în loc să-l ţin să nu te pierd

De dorul tău să nu suspin, să nu alerg

Iar când voi întalni privirea ta să ştiu că eşti a mea.

Secundele sunt ca nişte vise

Când orele le petrec cu tine

În nopţile cu noi doi

Şi iubire până-n zori;

Secundele sunt ca nişte vise

Când orele le petrec cu tine

În nopţile cu noi doi

Şi iubire-aprinsă până-n zori.

Depărtare vs. Uitare

"Ochii care nu se văd, se uită...

Nu prea cred să fie-adevărat,

M-au privit cândva doi ochi în suflet

Şi adânc în ei m-au îngropat."

(P. Zadnipru)



O fi adevarat?!



Departarea si uitarea..Sunt ele sinonime in limbajul sufletului?



Unii ar spune DA, eu spun NU ...



"a UITA" este echivalent cu a distruge, a omorî...omorâm tot ce am trăit la un anumit moment..şi atunci de ce depărtarea ar aduce uitarea dacă momentele frumoase rămân oricâţi kilometri ar fi între noi...

Se spune că amintirea reaprinde flacăra pasiunii...trebuie doar să retrăim un moment, trebuie doar să resimţim parfumul care ne-a trezit atâta din latenţă...trebuie doar să privim în adâncurile noastre să căutăm acea portiţă lasată deschisă..să regăsim ..să readucem la viaţă tot ce era fără suflare...

Dar pentru toate acestea e nevoie de doi...nu putem lupta singuri..sau ...luptăm până la un moment dat ..dar când vom observa că lupta e în zadar, ne retragem ....pierdem speranţa, flacăra care ne ţinea iubirea aprinsă...si apoi..luminiţele care veghează inima...se sting rând pe rând...până când o beznă deasă se aşterne peste lumea noastră sufletească...şi acea beznă se transformă într-o ceaţă tot mai abundentă ...până când nu mai distingem acel sentiment care ne-a surprins de atâtea ori..acel sentiment care ne încărca mereu cu o energie puternică...când credeam că nimeni şi nimic nu ne va putea învinge..

Astfel, nu e vorba de distanţe, limite sau constrângeri, totul se rezumă la puterea, voinţa, determinarea de a păstra acel sentiment, acea stare de beatitudine, de euforie sentimentală...

Dacă noi renunţăm...cu motiv sau cu pretexte...totul este PIERDUT...şi va rămâne pentru totdeauna..

S.O.S - IUBIREA, de Andrei Cucu

Săruţi pasul acela
umbra tăcerii
parfumul ei şi pasul acela

dintr-o pierdută îmbrăţişare
şi dorul de ea
şi lacrima aceea fierbinte
te ucid te disperă

......fericirea te sugrumă
adoarme liniştită pe suflet
iar tu
tu te naşti în secunda aceea

îndragostit
când moartea dă frâu naşterii
când inima plânge....



când inima plânge
melancolia ta nu mai adasta ţărmuri
...te striveşte de-un zambet
în ciuda iubirii
a inimii şi-a paşilor
îndrăgostiţilor
te văd şi nu mi-e teamă
voi iubi şi eu o muză
voi pieri în ameţitoare chinuri
şi eu...
şi nu mi-e teamă
să gust din amarul eternelor lacrimi
atunci când inima plânge....

................................

Chin...
regret...
amintire...
durere...
lacrimi...
melancolie...
tristeţe...
plecăciune....
rugă...
îngenunchiere...
disperare...
speranţă...
suspine...


Ale noastre toate...
le vom trăi atunci la primul sărut
dar până atunci
o..până atunci vreau să dorm
la umbra inimii tale
şi pas cu pas
în vis

te voi culege pentru mine
să te am în oglinda
eternităţii.

Într-o vară..

Vara 2009 ajunge uşor, uşor spre final..

Ca fiecare dintre aceste veri fierbinţi, nici aceasta n-a scăpat de arşiţa şi de soarele care uneori punea, parcă, stăpânire pe propria fiinţă, prinzându-ne într-o capcană fatală.. iar singurul "erou" sau singura "eroină" era un cub de gheaţă, o cupă cu îngheţată sau simpla apă rece ... ce ciudat..

Şi totuşi, ne rămâne o amintire dulce a verii toride ...

Vacanţă, concediu, timp liber, distracţie, şi mulţi alţi termeni care pot fi asociaţi cu

VARA 2009..

Mai sunt 3 zile..şi totul se sfârşeşte...ne întoarcem spre monotonia şi rutina binecunoscută..care, paradoxal, ne aşteaptă cu atâta nerăbdare, spunându-ne parcă: "tot aici ai revenit!", cu o satisfacţie diabolică..

Şi ce frumos a fost...

Întâlniri pe înserate,

buze dulci,

flori,

verde,

un pârâu rece,

mirosul de lemn proaspăt,

dimineţi însorite,

o ploaie caldă,

îmbrăţişări tandre,

săruturi..suave,

priviri eterne,

zâmbete puerile,

mângâieri,

melodii melancolice,

.....şi atâtea amintiri minunate....

VARA 2009....

ACEL CEVA

Fiecare dintre noi visează la o relaţie de amor în care totul să meargă bine.

Dar oare ce înseamnă asta?

Pentru unii dintre noi, categorie în care mă includ, în relaţia pe care ne-o dorim trebuie să existe un partener care să ne înţeleagă atunci când suntem indispuşi, atunci când vrem să ne păstrăm independenţa alături de el/ea, atunci când suntem supăraţi şi avem nevoie de un umăr, o îmbrăţişare sau pur şi simplu o mângâiere... Fiind mai atenţi observăm că nu cerem foarte mult sau imposibil de realizat, dar paradoxal ESTE greu de oferit... la un moment dat. Motivul? Nu e numai unul...mai multe motive care uneori devin pretexte sau doar vorbe.. stress-ul, oboseala, nervozitatea, problemele de orice natură şi am putea continua această listă lungă.

Invocăm pretexte pentru a scăpa de responsabilitatea sau de asumarea unor greşeli, unor jigniri, atitudini "nesănătoase"..

Toate acestea şi multe altele ajung să ne conducă şi implicit, să ne guverneze relaţia cu partenerul/partenera, ajungând să nu mai înţelegem ce anume a cauzat o anumită ruptură, o lipsă a ceva ce aveam din belşug la început. Acel ceva = clipa frumoasă, pe care ne e greu să o retrăim pentru că nu mai ştim să o găsim..

Şi uite aşa se sfârşesc frumoasele relaţii dintre oamenii care formau perechile invidiate de alţii..

Iubirea învinge totul...

Zilele trecute, căutând ceva, "am dat" peste un site, http://www.fistichiu.ro/ , unde mi-a atras atenţia un post cu acest nume. Mi-am dat seama că părerile mele despre iubire, general vorbind, corespund cu cele ale "adminului" care a scris aceste rânduri. Aşa că m-am gândit să îl ofer mai departe şi altora....

Zicala ne duce cu gândul la celebrul poet Vergilius, care spunea că "Dragostea învinge totul şi noi ne lăsăm învinşi de ea" şi se referă la puterea şi entuziasmul care ne cuprind când iubim.
La iubire, ca şi la fotbal, se pricepe toată lumea. Toţi avem o părere despre ea, o privim sub diferite feluri. Educaţia, experienţele trecute, mediul, felul de a gândi, toate acestea fac ca fiecare să aibă o percepţie unică asupra iubirii. Pentru a înţelege iubirea, trebuie în primul rând să fim plini de iubire. Iubirea nu poate exista ca un monolog, ea fiind un dialog armonios.
Pentru romanticii visători, iubirea este o forţă misterioasă care pune stăpânire deodată, pe neaşteptate, un sentiment de extaz trăit doar o data în viaţă. Iubirea este o problemă care implică doar inima, este ceva care nu poate fi înţeles, ci numai trăit.
Dragostea este singura cale spre a accede în cunoaştere, în aspiraţia spre absolut. Atingerea absolutului este fericirea supremă, iubirea capătă dimensiuni sacre, energia şi forţa acestui sentiment pot face "minuni".
Dragostea este singura soluţie de supravieţuire spirituală care să învingă timpul şi să eternizeze simţirea umană. Accesul la iubire are valoare supremă, conferind sens profund existenţei umane; numai iubirea poate eterniza sufletul omului, pe când absenţa ei l-ar veşteji.
Cu alte cuvinte, iubirea este un sentiment materializat, stare sufletească ce capătă puteri demiurgice asupra sensibilităţii omului, înălţându-l în centrul lumii care, la rândul ei, se reordonează sub forţa miraculoasă a celui mai uman sentiment.
A te indragosti poate fi o experienţă de o frumuseţe unică, fără îndoială, sentimentul de iubire fiind încărcat de puritate, de candoare şi gingăşie, şi, altfel spus, "dureros de dulce", dezvăluind trăiri nebănuite.
Fiecare caută acea iubire care depaşeşte dragostea şi ura, fiecare dintre noi este în căutarea iubirii. Dacă nu, vom fi lipsiţi de cele mai mari bucurii ale vieţii, vom fi lipsiţi de tot ceea ce este cu adevarat valoros. Pasiunea şi forţa pe care ni le dă iubirea în goana de zi cu zi, ne călăuzeşte pe cărările adesea întortocheate ale sufletului. Astfel, lumea devine mai strălucitoare, mai plină de culoare, mai caldă, mai plină de sens.
Poveştile şi legendele care ne "hrănesc" ne arată că, până la urmă, dragostea învinge totul... ca un nor care vrea să-şi reverse ploaia, ca o floare care vrea să-şi împrăştie parfumul...

Când ai nevoie de dragoste - Mircea Cărtărescu

Când ai nevoie de dragoste
Când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.


când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?


Fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.


înţelege-mă, iubeşte-mă; nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.


Dar nu mai sper nimic.
nu primeşti dragoste când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pământ nicio femeie nu te cunoaşte.

Valoare...

"Ideea valorii este foarte relativă, căci fiecare o măsoară după interesul său." (Mihai Eminescu)

Ce este până la urmă valoarea?!

asta ne întrebăm cu toţii la un moment dat, mai ales atunci când observăm că totul în jurul nostru este superficial, este dezolant..şi totuşi.. ce este valoarea?

Pentru unii dintre noi, valoarea reprezintă o carte din care am reţinut o frază, pentru alţii e o melodie care ne-a trezit din melancolia sau plictisul cotidian, un articol care ne-a făcut să înţelegem mult mai bine un aspect social, o piesă de teatru, un film....sau altceva... însă nu putem pune VALOAREA doar pe seama artei...

Valoros este, de asemenea, un om care a găsit puterea de a lupta cu toate obstacolele pe care le întâlneşte zilnic, un om care iubeşte, un om care zâmbeşte, un om care munceşte fără a protesta.... Poate vă întrebaţi de ce ar fi aceşti oameni valoroşi... este foarte simplu ..ei au izbutit să cunoască frumuseţea sacrificiului care, după cum ştim, naşte comori, naşte lucruri frumoase...

Şi bine spune poetul nostru, în afirmaţia sa, ideea VALORII este relativă.. De ce? Pentru că suntem o mare, un ocean de oameni construiţi pe baza unor caractere diferite...iar ce mie mi se pare valoros, nu este suficient pentru tine...şi am putea continua la nesfârşit...

Valentini şi Valentine

''Vineee...

Ce vine?!

Cum ce?!

Valentine's Day!!!!!!

Aşa, şi?''

Cam acesta e dialogul care se poartă mai nou.. De ce? Simplu! Pentru că aproape nimeni nu se mai oboseşte cu astfel de evenimente preluate din 'ţări străine'. Un alt motiv ar fi că dragostea nu se mai arată de mult timp persoanelor dragi...nu e 'trendy'!! 'Mda'... ar spune unii ... Alţii motivează: 'Dragostea o demonstrezi în fiecare zi, nu neaparat la ocazii de genul..' Dar aceştia nu cred că ştiu ce înseamnă sentimentul şi e de ajuns să folosească acelaşi clişeu.. Nu ?!

Păreri şi păreri... Pe de altă parte e o perioadă în care se fac vânzări impresionante, totuşi, pentru anumite categorii de produse: bomboane de ciocolată, flori, animăluţe din pluş etc.

Prin urmare... Happy Valentine's Day!!!