E o întrebare pe care ne-o adresăm de foarte multe ori, dar nu întotdeauna reușim să găsim un răspuns potrivit. Fericirea este o stare particulară. Fiecare înțelegem altceva prin acest cuvânt.
E un exercițiu interesant de a spune cuvântul ”fericire”, apoi să observăm care este prima imagine care ne apare în minte: un loc, o persoană, un lucru…
Fericirea durează? E o stare care poate fi prelungită la nesfârșit?
NU! E un moment sau mai multe momente în care suntem mulțumiți, bucuroși, ne simțim învingători, mai presus de oricine și orice. Însă aceste momente trec, mai devreme sau mai târziu. Apoi o căutăm din nou…
Unde e? Unde a dispărut? O vreau înapoi!
Și de fiecare dată când o regăsim, e altfel, poate cu o intensitate mai mică sau mai mare… Și așa ne raportăm la ce am trăit în trecut, însă acea stare de fericire nu mai poate fi la fel…niciun sentiment nu îl putem asemăna cu ce-am trăit odinioară..TOTUL E ALTFEL!
Și dacă n-ar fi diferit, ar mai conta? Am mai dori să vedem ce urmează? NU!
Viața este o continuă surpriză care te uimește la fiecare pas, și de aici intervine și derivă frumusețea ei. Nimic nu ar mai avea vreun farmec dacă am ști că fiecare floare are același miros, că fiecare vară este la fel de caldă, că fiecare ploaie e la fel de rece, că fiecare sărut e la fel de dulce, că fiecare mângâiere e simțită în același mod…că fericirea e ACEEAȘI fericire.
1 comentarii:
cât de adevărat e tot ce ai scris!
de multe ori nici nu știm că suntem fericiți, ne dăm seama de asta când...nu mai suntem...
ce ”oameni” suntem!
Trimiteți un comentariu