Depărtare vs. Uitare

"Ochii care nu se văd, se uită...

Nu prea cred să fie-adevărat,

M-au privit cândva doi ochi în suflet

Şi adânc în ei m-au îngropat."

(P. Zadnipru)



O fi adevarat?!



Departarea si uitarea..Sunt ele sinonime in limbajul sufletului?



Unii ar spune DA, eu spun NU ...



"a UITA" este echivalent cu a distruge, a omorî...omorâm tot ce am trăit la un anumit moment..şi atunci de ce depărtarea ar aduce uitarea dacă momentele frumoase rămân oricâţi kilometri ar fi între noi...

Se spune că amintirea reaprinde flacăra pasiunii...trebuie doar să retrăim un moment, trebuie doar să resimţim parfumul care ne-a trezit atâta din latenţă...trebuie doar să privim în adâncurile noastre să căutăm acea portiţă lasată deschisă..să regăsim ..să readucem la viaţă tot ce era fără suflare...

Dar pentru toate acestea e nevoie de doi...nu putem lupta singuri..sau ...luptăm până la un moment dat ..dar când vom observa că lupta e în zadar, ne retragem ....pierdem speranţa, flacăra care ne ţinea iubirea aprinsă...si apoi..luminiţele care veghează inima...se sting rând pe rând...până când o beznă deasă se aşterne peste lumea noastră sufletească...şi acea beznă se transformă într-o ceaţă tot mai abundentă ...până când nu mai distingem acel sentiment care ne-a surprins de atâtea ori..acel sentiment care ne încărca mereu cu o energie puternică...când credeam că nimeni şi nimic nu ne va putea învinge..

Astfel, nu e vorba de distanţe, limite sau constrângeri, totul se rezumă la puterea, voinţa, determinarea de a păstra acel sentiment, acea stare de beatitudine, de euforie sentimentală...

Dacă noi renunţăm...cu motiv sau cu pretexte...totul este PIERDUT...şi va rămâne pentru totdeauna..