MORÁLĂ, morale, s.f. 1. Ansamblul normelor de conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de alții și față de colectivitate și a căror încălcare nu este sancționată de lege, ci de opinia publică;
Aceasta ar fi prima parte a definiţiei "moralei", aşa cum apare în DEX.
De ce sunt importante aceste norme?
Care este criteriul după care suntem judecaţi de "opinia publică"?
În ce moment suntem consideraţi nişte "nelegiuitori morali"?
De unde primim pedeapsa?
În ce constă ea?
ETC.
Sunt multe întrebări fără răspuns în legătură cu acest subiect. Aşadar le-am putea numi "interogaţii retorice", nu-i aşa? Poate ne-ar fi mai simplu să le acceptăm, ştiind că nu vom primi un răspuns clar de la nimieni, niciodată.
Este evident că există mai multe tipuri de răspunsuri la fiecare dintre întrebările adresate de mine. Dar unul dintre ele mi s-ar părea cel mai "spumos": "În loc să găseşti răspunsuri acestor întrebări care, de fapt, sunt un pretext pentru a nu respecta normele morale ale societăţii, mai bine ai trăi decent pentru a nu regreta mai târziu!"
:)
Mirobolant...nu?!
Aşa mă gandeam şi eu...
Şi totuşi, ce-ar fi să uităm pentru 5 secunde că facem parte din societate, că avem o datorie "morală" de a ne comporta ireproşabil şi să acceptăm că erorile noastre sunt rezultate ale neatenţiei, oboselii, încrâncenării, ale stress-ului, rutinei, monotoniei etc. Uitând, de statutul nostru care, în ultimul timp, a devenit atât de important..reputaţia care este un lucru crucial în devenirea noastră ca "stâlpi ai societăţii"...poate am reuşi să fim noi înşine..poate am reuşi să ne cunoaştem, aruncând masca ...aceea care mereu ne acoperă şi care evoluează mai târziu în nenumărate măşti....
Ce frumos ar fi totul!
Ce simplu ar fi!
Dar nu, mereu vom alege calea cea mai dificilă, e o plăcere pentru noi să devenim "sclavi ai moralei şi ai societăţii". Ne este teamă de propriile noastre alegeri, intuiţii, sentimente..şi ne complacem să trăim cu cineva care ne aduce un zâmbet pe faţă, din când în când, decât să îl alegem pe cel care ne face "să râdem cu gura până la urechi"..... doar pentru că nu este moral!
Şi uite aşa, intrăm într-un cerc vicios, în care ne învârtim, fără scăpare, dar avem tupeul şi neruşinarea să spunem că avem "o viaţă complicată". Da o avem! Deoarece nu avem curajul de a ne trăi viaţa exact aşa cum simţim..
Şi pentru toate astea ni se oferă PEDEAPSA.. cea pe care ne-o oferim ca SENTINŢĂ...suntem proprii noştri judecători...cei mai aprigi, severi, nemiloşi cu viaţa pe care, de altfel, o trăim în fiecare zi...
O falsitate!!!...
:)
Aceasta ar fi prima parte a definiţiei "moralei", aşa cum apare în DEX.
De ce sunt importante aceste norme?
Care este criteriul după care suntem judecaţi de "opinia publică"?
În ce moment suntem consideraţi nişte "nelegiuitori morali"?
De unde primim pedeapsa?
În ce constă ea?
ETC.
Sunt multe întrebări fără răspuns în legătură cu acest subiect. Aşadar le-am putea numi "interogaţii retorice", nu-i aşa? Poate ne-ar fi mai simplu să le acceptăm, ştiind că nu vom primi un răspuns clar de la nimieni, niciodată.
Este evident că există mai multe tipuri de răspunsuri la fiecare dintre întrebările adresate de mine. Dar unul dintre ele mi s-ar părea cel mai "spumos": "În loc să găseşti răspunsuri acestor întrebări care, de fapt, sunt un pretext pentru a nu respecta normele morale ale societăţii, mai bine ai trăi decent pentru a nu regreta mai târziu!"
:)
Mirobolant...nu?!
Aşa mă gandeam şi eu...
Şi totuşi, ce-ar fi să uităm pentru 5 secunde că facem parte din societate, că avem o datorie "morală" de a ne comporta ireproşabil şi să acceptăm că erorile noastre sunt rezultate ale neatenţiei, oboselii, încrâncenării, ale stress-ului, rutinei, monotoniei etc. Uitând, de statutul nostru care, în ultimul timp, a devenit atât de important..reputaţia care este un lucru crucial în devenirea noastră ca "stâlpi ai societăţii"...poate am reuşi să fim noi înşine..poate am reuşi să ne cunoaştem, aruncând masca ...aceea care mereu ne acoperă şi care evoluează mai târziu în nenumărate măşti....
Ce frumos ar fi totul!
Ce simplu ar fi!
Dar nu, mereu vom alege calea cea mai dificilă, e o plăcere pentru noi să devenim "sclavi ai moralei şi ai societăţii". Ne este teamă de propriile noastre alegeri, intuiţii, sentimente..şi ne complacem să trăim cu cineva care ne aduce un zâmbet pe faţă, din când în când, decât să îl alegem pe cel care ne face "să râdem cu gura până la urechi"..... doar pentru că nu este moral!
Şi uite aşa, intrăm într-un cerc vicios, în care ne învârtim, fără scăpare, dar avem tupeul şi neruşinarea să spunem că avem "o viaţă complicată". Da o avem! Deoarece nu avem curajul de a ne trăi viaţa exact aşa cum simţim..
Şi pentru toate astea ni se oferă PEDEAPSA.. cea pe care ne-o oferim ca SENTINŢĂ...suntem proprii noştri judecători...cei mai aprigi, severi, nemiloşi cu viaţa pe care, de altfel, o trăim în fiecare zi...
O falsitate!!!...
:)
