În lumea viselor

Aproximativ şase ani din viaţă ne-o petrecem visând.

• Vei fi surprins să afli că nevăzătorii îşi "văd" visele, dar ele sunt din perioada de dinainte de a-şi pierde vederea.


• Veşti bune pentru cei care sforăie. Nu vei putea visa în timp ce sforăi.


• Dacă renunţi la fumat, pregăteşte-te pentru nişte vise lungi şi intense.


• Copiii de până la trei, patru ani nu visează niciodată despre ei înşişi.


• Barbaţii au mai multe vise cu bărbaţi, spre deosebire de femei, care visează în mod egal, atât femei cât şi bărbaţi.


• Dacă încerci să-ţi aduci aminte visul după 10 minute de la trezire, aproximativ 90% din vis va fi uitat.


• Visele sunt importante pentru sănătatea ta, de aceea dacă nu visezi, poate fi semnul lipsei de proteine, sau a unei probleme de personalitate.


• Aproape o treime din viaţă este trăită în timpul somnului, prin intermediul viselor. Mulţi oameni spun că nu visează, dar de fapt toţi oamenii visează.


• Studiile au arătat că activitatea cerebrală este mai intensă în timpul somnului decât când suntem trezi.


• Visăm în medie aproximativ o oră, două pe noapte şi putem avea între patru şi şapte vise.


• În Roma antică, visele importante erau analizate şi interpretate în cadrul Senatului.

Mircea Cărtărescu, Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli

Am fost într-o vreme, pe când viaţa începuse să mi se pară atât de cenuşie încât
nu mai merita trăită, un maniac al jocurilor pe computer. Timp de vreun an de zile am avut nevoie de doza zilnică de virtualitate: îmi făceam toate treburile pe fugă, renunţasem la mâncare şi la somn şi îmi tremurau mâinile după claviatură şi mouse[…]
Pe lângă multe alte efecte de adâncă alienare, jocurile de acţiune şi strategie mi-au schimbat, în acea vreme nu tocmai îndepărtată şi nici tocmai cu desăvârşire
încheiată, însăşi ideea despre om, despre trup, despre felul cum arată şi funcţionează bucata asta complicată de materie care ascultă – parţial- de voinţa noastră.[…].
Dar ceea ce deosebeşte esenţial vieţile noastre virtuale de cele reale este miraculoasa şi binecuvântata putere de a da „Save”. „Salvează, tati, salvează!” îmi
spune fiică-mea, alarmată, din două în două minute, de câte ori mă priveşte jucându-mă. „Jucându-mă?” Nu: trăindu-mi viaţa virtuală, cea în care sunt erou, în care n-am nevoie de prietenie, dragoste sau fericire, cu o intensitate cum n-am trăit niciodată în „lumea cea comună”. Inaintea fiecărei confruntări decisive „salvez”. Dacă pierd, dau timpul înapoi de unde am salvat şi-mi îndrept greşeala. Altfel, rareori aş putea încheia un joc. Dacă, vreodată, aş fi consultat de autorul jocului în care trăim cu toţii şi aş putea să sugerez o singură îmbunătăţire a lui, asta aş îndrăzni să cer:
„Doamne, dă-ne, măcar de câteva ori în viaţă, puterea de a folosi comanda Save!”, de a da timpul înapoi, de a şterge remuşcarea, suferinţa, răul provocat altora, de a repara ireparabilul. [...]

CUVINTE..

Cuvinte ce zburdă prin mintea obosită..
Le iau, le separ şi le trec ca prin sită..
Le aşez confortabil în expresii..
Le umplu cu sensul din mine..
Devin brusc seci şi murdare..
Devin brusc mult mai clare..
Cuvinte oarecare..cuvinte precare..