ACEL CEVA

Fiecare dintre noi visează la o relaţie de amor în care totul să meargă bine.

Dar oare ce înseamnă asta?

Pentru unii dintre noi, categorie în care mă includ, în relaţia pe care ne-o dorim trebuie să existe un partener care să ne înţeleagă atunci când suntem indispuşi, atunci când vrem să ne păstrăm independenţa alături de el/ea, atunci când suntem supăraţi şi avem nevoie de un umăr, o îmbrăţişare sau pur şi simplu o mângâiere... Fiind mai atenţi observăm că nu cerem foarte mult sau imposibil de realizat, dar paradoxal ESTE greu de oferit... la un moment dat. Motivul? Nu e numai unul...mai multe motive care uneori devin pretexte sau doar vorbe.. stress-ul, oboseala, nervozitatea, problemele de orice natură şi am putea continua această listă lungă.

Invocăm pretexte pentru a scăpa de responsabilitatea sau de asumarea unor greşeli, unor jigniri, atitudini "nesănătoase"..

Toate acestea şi multe altele ajung să ne conducă şi implicit, să ne guverneze relaţia cu partenerul/partenera, ajungând să nu mai înţelegem ce anume a cauzat o anumită ruptură, o lipsă a ceva ce aveam din belşug la început. Acel ceva = clipa frumoasă, pe care ne e greu să o retrăim pentru că nu mai ştim să o găsim..

Şi uite aşa se sfârşesc frumoasele relaţii dintre oamenii care formau perechile invidiate de alţii..

Iubirea învinge totul...

Zilele trecute, căutând ceva, "am dat" peste un site, http://www.fistichiu.ro/ , unde mi-a atras atenţia un post cu acest nume. Mi-am dat seama că părerile mele despre iubire, general vorbind, corespund cu cele ale "adminului" care a scris aceste rânduri. Aşa că m-am gândit să îl ofer mai departe şi altora....

Zicala ne duce cu gândul la celebrul poet Vergilius, care spunea că "Dragostea învinge totul şi noi ne lăsăm învinşi de ea" şi se referă la puterea şi entuziasmul care ne cuprind când iubim.
La iubire, ca şi la fotbal, se pricepe toată lumea. Toţi avem o părere despre ea, o privim sub diferite feluri. Educaţia, experienţele trecute, mediul, felul de a gândi, toate acestea fac ca fiecare să aibă o percepţie unică asupra iubirii. Pentru a înţelege iubirea, trebuie în primul rând să fim plini de iubire. Iubirea nu poate exista ca un monolog, ea fiind un dialog armonios.
Pentru romanticii visători, iubirea este o forţă misterioasă care pune stăpânire deodată, pe neaşteptate, un sentiment de extaz trăit doar o data în viaţă. Iubirea este o problemă care implică doar inima, este ceva care nu poate fi înţeles, ci numai trăit.
Dragostea este singura cale spre a accede în cunoaştere, în aspiraţia spre absolut. Atingerea absolutului este fericirea supremă, iubirea capătă dimensiuni sacre, energia şi forţa acestui sentiment pot face "minuni".
Dragostea este singura soluţie de supravieţuire spirituală care să învingă timpul şi să eternizeze simţirea umană. Accesul la iubire are valoare supremă, conferind sens profund existenţei umane; numai iubirea poate eterniza sufletul omului, pe când absenţa ei l-ar veşteji.
Cu alte cuvinte, iubirea este un sentiment materializat, stare sufletească ce capătă puteri demiurgice asupra sensibilităţii omului, înălţându-l în centrul lumii care, la rândul ei, se reordonează sub forţa miraculoasă a celui mai uman sentiment.
A te indragosti poate fi o experienţă de o frumuseţe unică, fără îndoială, sentimentul de iubire fiind încărcat de puritate, de candoare şi gingăşie, şi, altfel spus, "dureros de dulce", dezvăluind trăiri nebănuite.
Fiecare caută acea iubire care depaşeşte dragostea şi ura, fiecare dintre noi este în căutarea iubirii. Dacă nu, vom fi lipsiţi de cele mai mari bucurii ale vieţii, vom fi lipsiţi de tot ceea ce este cu adevarat valoros. Pasiunea şi forţa pe care ni le dă iubirea în goana de zi cu zi, ne călăuzeşte pe cărările adesea întortocheate ale sufletului. Astfel, lumea devine mai strălucitoare, mai plină de culoare, mai caldă, mai plină de sens.
Poveştile şi legendele care ne "hrănesc" ne arată că, până la urmă, dragostea învinge totul... ca un nor care vrea să-şi reverse ploaia, ca o floare care vrea să-şi împrăştie parfumul...

Când ai nevoie de dragoste - Mircea Cărtărescu

Când ai nevoie de dragoste
Când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.


când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?


Fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.


înţelege-mă, iubeşte-mă; nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.


Dar nu mai sper nimic.
nu primeşti dragoste când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pământ nicio femeie nu te cunoaşte.