S.O.S - IUBIREA, de Andrei Cucu

Săruţi pasul acela
umbra tăcerii
parfumul ei şi pasul acela

dintr-o pierdută îmbrăţişare
şi dorul de ea
şi lacrima aceea fierbinte
te ucid te disperă

......fericirea te sugrumă
adoarme liniştită pe suflet
iar tu
tu te naşti în secunda aceea

îndragostit
când moartea dă frâu naşterii
când inima plânge....



când inima plânge
melancolia ta nu mai adasta ţărmuri
...te striveşte de-un zambet
în ciuda iubirii
a inimii şi-a paşilor
îndrăgostiţilor
te văd şi nu mi-e teamă
voi iubi şi eu o muză
voi pieri în ameţitoare chinuri
şi eu...
şi nu mi-e teamă
să gust din amarul eternelor lacrimi
atunci când inima plânge....

................................

Chin...
regret...
amintire...
durere...
lacrimi...
melancolie...
tristeţe...
plecăciune....
rugă...
îngenunchiere...
disperare...
speranţă...
suspine...


Ale noastre toate...
le vom trăi atunci la primul sărut
dar până atunci
o..până atunci vreau să dorm
la umbra inimii tale
şi pas cu pas
în vis

te voi culege pentru mine
să te am în oglinda
eternităţii.

Într-o vară..

Vara 2009 ajunge uşor, uşor spre final..

Ca fiecare dintre aceste veri fierbinţi, nici aceasta n-a scăpat de arşiţa şi de soarele care uneori punea, parcă, stăpânire pe propria fiinţă, prinzându-ne într-o capcană fatală.. iar singurul "erou" sau singura "eroină" era un cub de gheaţă, o cupă cu îngheţată sau simpla apă rece ... ce ciudat..

Şi totuşi, ne rămâne o amintire dulce a verii toride ...

Vacanţă, concediu, timp liber, distracţie, şi mulţi alţi termeni care pot fi asociaţi cu

VARA 2009..

Mai sunt 3 zile..şi totul se sfârşeşte...ne întoarcem spre monotonia şi rutina binecunoscută..care, paradoxal, ne aşteaptă cu atâta nerăbdare, spunându-ne parcă: "tot aici ai revenit!", cu o satisfacţie diabolică..

Şi ce frumos a fost...

Întâlniri pe înserate,

buze dulci,

flori,

verde,

un pârâu rece,

mirosul de lemn proaspăt,

dimineţi însorite,

o ploaie caldă,

îmbrăţişări tandre,

săruturi..suave,

priviri eterne,

zâmbete puerile,

mângâieri,

melodii melancolice,

.....şi atâtea amintiri minunate....

VARA 2009....

ACEL CEVA

Fiecare dintre noi visează la o relaţie de amor în care totul să meargă bine.

Dar oare ce înseamnă asta?

Pentru unii dintre noi, categorie în care mă includ, în relaţia pe care ne-o dorim trebuie să existe un partener care să ne înţeleagă atunci când suntem indispuşi, atunci când vrem să ne păstrăm independenţa alături de el/ea, atunci când suntem supăraţi şi avem nevoie de un umăr, o îmbrăţişare sau pur şi simplu o mângâiere... Fiind mai atenţi observăm că nu cerem foarte mult sau imposibil de realizat, dar paradoxal ESTE greu de oferit... la un moment dat. Motivul? Nu e numai unul...mai multe motive care uneori devin pretexte sau doar vorbe.. stress-ul, oboseala, nervozitatea, problemele de orice natură şi am putea continua această listă lungă.

Invocăm pretexte pentru a scăpa de responsabilitatea sau de asumarea unor greşeli, unor jigniri, atitudini "nesănătoase"..

Toate acestea şi multe altele ajung să ne conducă şi implicit, să ne guverneze relaţia cu partenerul/partenera, ajungând să nu mai înţelegem ce anume a cauzat o anumită ruptură, o lipsă a ceva ce aveam din belşug la început. Acel ceva = clipa frumoasă, pe care ne e greu să o retrăim pentru că nu mai ştim să o găsim..

Şi uite aşa se sfârşesc frumoasele relaţii dintre oamenii care formau perechile invidiate de alţii..