Vise vs. Visuri

Dacă tot am amintit de subiectul "viselor", mă gândeam că mulţi dintre noi ezităm în ceea ce priveşte folosirea corectă a pluralului în cazul cuvântului VIS. Astfel, mă simt datoare să explic diferenţa dintre VISE şi VISURI.

În momentul în care punem la îndoială propriile cunoştinţe despre semnificaţia unor cuvinte, suntem tentaţi să apelăm la DEX-ul pe care îl deţinem (sau nu) în bibliotecă pentru a elucida "misterele" semantice. Dar nu întotdeauna acest dicţionar ne informează în mod plauzibil. Acesta este şi cazul celor două cuvinte pentru care am iniţiat acest post ( Vise, Visuri).

Definiţia pe care o găsim în DEX este următoarea:

VIS, visuri, s.n. 1. Faptul de a visa; înlănţuire de imagini, de fenomene psihice şi de idei care apar în conştiinţa omului în timpul somnului. ♢ Carte de vise = carte care cuprinde semnificaţia profetică a visurilor. ♢ Loc. adj. De vis = propriu visului; fig. extrem de frumos, de necrezut, ireal. ♢ Loc. adv. Ca prin vis = vag, confuz. ♦ Fig. Atmosferă, imagine, frumuseţe ireală. 2. Reverie, meditaţie, visare. 3. Fig. Iluzie deşartă; gând, idee, aspiraţie irealizabilă. ♦ Dorinţă arzătoare. ♢ Expr. A-şi vedea visul cu ochii = a-şi (sau a i se) îndeplini cea mai arzătoare dorinţă, a-şi (sau a i se) realiza tot ce şi-a propus. [Pl. şi: vise] – Lat. visum. Sursa: DEX '98

Din această definiţie nu putem diferenţia cele două variante ale pluralului, dimpotrivă, dilema este şi mai mare deoarece se acceptă şi forma VISE. Mai mult de atât, formele VISE şi VISURI sunt chiar introduse în acelaşi enunţ, denotând faptul că reprezintă unul şi acelaşi lucru --VISE/VISURI - IMAGINI CARE APAR ÎN TIMPUL SOMNULUI.

Iată şi explicaţia pe care o căutam:

vise(imagini în somn)/visuri(aspiraţii) DOOM 2 Ediţia 2005

P.S.: DEX - Dicţionarul Explicativ al Limbii Române

DOOM2 - Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, DOOM pentru ediţia I (apărut în 1982), DOOM2 pentru ediţia a II-a, este un dicţionar publicat de Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti” al Academiei Române.

În lumea viselor

Aproximativ şase ani din viaţă ne-o petrecem visând.

• Vei fi surprins să afli că nevăzătorii îşi "văd" visele, dar ele sunt din perioada de dinainte de a-şi pierde vederea.


• Veşti bune pentru cei care sforăie. Nu vei putea visa în timp ce sforăi.


• Dacă renunţi la fumat, pregăteşte-te pentru nişte vise lungi şi intense.


• Copiii de până la trei, patru ani nu visează niciodată despre ei înşişi.


• Barbaţii au mai multe vise cu bărbaţi, spre deosebire de femei, care visează în mod egal, atât femei cât şi bărbaţi.


• Dacă încerci să-ţi aduci aminte visul după 10 minute de la trezire, aproximativ 90% din vis va fi uitat.


• Visele sunt importante pentru sănătatea ta, de aceea dacă nu visezi, poate fi semnul lipsei de proteine, sau a unei probleme de personalitate.


• Aproape o treime din viaţă este trăită în timpul somnului, prin intermediul viselor. Mulţi oameni spun că nu visează, dar de fapt toţi oamenii visează.


• Studiile au arătat că activitatea cerebrală este mai intensă în timpul somnului decât când suntem trezi.


• Visăm în medie aproximativ o oră, două pe noapte şi putem avea între patru şi şapte vise.


• În Roma antică, visele importante erau analizate şi interpretate în cadrul Senatului.

Mircea Cărtărescu, Pururi tânăr, înfăşurat în pixeli

Am fost într-o vreme, pe când viaţa începuse să mi se pară atât de cenuşie încât
nu mai merita trăită, un maniac al jocurilor pe computer. Timp de vreun an de zile am avut nevoie de doza zilnică de virtualitate: îmi făceam toate treburile pe fugă, renunţasem la mâncare şi la somn şi îmi tremurau mâinile după claviatură şi mouse[…]
Pe lângă multe alte efecte de adâncă alienare, jocurile de acţiune şi strategie mi-au schimbat, în acea vreme nu tocmai îndepărtată şi nici tocmai cu desăvârşire
încheiată, însăşi ideea despre om, despre trup, despre felul cum arată şi funcţionează bucata asta complicată de materie care ascultă – parţial- de voinţa noastră.[…].
Dar ceea ce deosebeşte esenţial vieţile noastre virtuale de cele reale este miraculoasa şi binecuvântata putere de a da „Save”. „Salvează, tati, salvează!” îmi
spune fiică-mea, alarmată, din două în două minute, de câte ori mă priveşte jucându-mă. „Jucându-mă?” Nu: trăindu-mi viaţa virtuală, cea în care sunt erou, în care n-am nevoie de prietenie, dragoste sau fericire, cu o intensitate cum n-am trăit niciodată în „lumea cea comună”. Inaintea fiecărei confruntări decisive „salvez”. Dacă pierd, dau timpul înapoi de unde am salvat şi-mi îndrept greşeala. Altfel, rareori aş putea încheia un joc. Dacă, vreodată, aş fi consultat de autorul jocului în care trăim cu toţii şi aş putea să sugerez o singură îmbunătăţire a lui, asta aş îndrăzni să cer:
„Doamne, dă-ne, măcar de câteva ori în viaţă, puterea de a folosi comanda Save!”, de a da timpul înapoi, de a şterge remuşcarea, suferinţa, răul provocat altora, de a repara ireparabilul. [...]