"Când eram încă tânără ... am citit la un moment dat un poet englez, iar o frază de-a lui m-a impresionat în chip deosebit: Fii ca un izvor care se revarsă, iar nu ca un bazin plin mereu de aceeaşi apă. Am crezut totdeauna că afirmaţia lui era greşită: este primejdios să te reverşi, pentru că poţi inunda zone unde trăiesc persoane iubite, pe care putem să le înecăm cu dragostea şi cu entuziasmul nostru. Am căutat atunci să mă comport toată viaţa ca un bazin, nedepăşind niciodată limitele pereţilor mei interiori." (Veronika se hotărăşte să moară, P. C.)
Majoritatea dintre noi încercăm să nu depăşim aceste "limite ale pereţilor" din diferite motive: teamă, prejudecăţi, comoditate, resemnare sau poate ne complacem între aceşti "pereţi" care ne oferă o anumită siguranţă. Însă visăm la o viaţă sau la un mod de a trăi diferit de ceea ce avem şi uităm de plăcerile noastre, de idealurile pe care odinioară le aveam, uităm.. Dar ele rămân undeva în adâncul sufletului şi uneori, sub un clar de lună, pe o stradă pustie şi întunecată, revin în mintea noastră, iar cu un zâmbet fad le înlăturăm de teamă să nu ne insufle o dorinţă ascunsă şi să ne împiedice în a ne continua mersul în cotidian.
Ce s-ar întâmpla dacă toţi am lupta pentru a obţine ce ne dorim?
Oare am deveni mai egoişti decât suntem?
Mai răi?
Mai meschini?
Mai invidioşi?
Mai avari?
Întrebările rămân deschise ....însă noi vom rămâne închişi între aceiaşi pereţi..
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu