Mergem pe stradă ...ne uităm în jur..ceea ce vedem ne creează o stare de nepăsare totală..
Peste tot doar figuri triste, dezamăgite, speriate parcă de tot ceea ce urmează mâine.. Ne întrebăm dacă ceilalţi ne văd exact aşa cum îi vedem noi pe ei...ne uităm într-o vitrină..şi privirea ni se opreşte asupra expresiei feţei..cu indiferenţa tipică observăm că ochii noştri nu mai au strălucirea pe care o aveau odinioară...oftăm..întoarcem privirea şi păşim mai departe pe trotuarul pe care ne prăbuşim în fiecare zi..
Ne simţim atât de singuri între atâtea persoane...parcă nici nu aparţinem acelei lumi devoratoare, necunoscute..dar totuşi care ne exasperează ...
..SINGURĂTATEA ...ea este unica alături de care ne simţim, paradoxal, cel mai bine, ne simţim în elementul nostru...bizar şi totuşi normal..
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu