D.C. ?

Uneori viaţa ne aduce în faţa unor situaţii atât de incerte încât purtăm mereu pecetea întrebării "DE CE?", ca şi cum ar fi un laitmotiv al vieţii noastre. Ea ne însoţeşte de la primul până la ultimul pas, fără a primi un răspuns edificator. Dar, probabil, răspunsurile zac în noi, fără a le recunoaşte, fără a avea puterea de a le identifica.

Inconştienţa este ceea ce ne maschează comoditatea în fiecare clipă. Preferăm să alegem calea cea mai uşoară, ieşirea "pe uşa din spate", ca nişte indivizi speriaţi, ameninţaţi mereu de ideea "recunoaşterii". Întrebarea pune stăpânire pe gândurile noastre, ne lăsăm pradă ei fără a conştientiza că aceasta ne va suprima instinctul de "a trăi", ne va orbi claritatea şi ne va stinge speranţa. Ea capătă o personificare în fiinţa noastră, devenind un alter ego, care mai devreme sau mai târziu se va naşte sub altă formă..cea a deziluziei, cea a dezolării..fără a mai putea evada, devenind captivi în propria carapace, prizonieri fără o zi a eliberării..

şi totuşi... DE CE? PENTRU CE?.. întrebări..întrebări..